Donjonul zigurat tresaltă-n fală
Cu-artileriști, bombarde pe creneluri,
Revigorând vetustele răzbeluri
Cu proiectile cât o portocală!
Au ruginit muschetele-n rasteluri –
Caducă-i faima lor medievală!
Armura cavalerilor stă goală!
Scrumite-s vestejitele drapeluri!
Evocator, privirile mi-nturn
Către tiranul, taciturnul Turn!
Ochioase guri de foc ies din făgașe,
Țintindu-mă-n privirea ucigașe!
Străvechiul Turn e-un monument de moarte
Stâlp Stăpânirii – pavăză lui Marte!
Sensul versurilor
Piesa descrie un turn impunător, simbol al tiraniei și al războiului, care inspiră teamă și amintește de moarte. Turnul este văzut ca un monument al trecutului, dar și ca o amenințare constantă.