Fulg limpede şi pur,
Te-aştept să te cobori,
Petala de pe flori
Sădite în azur.
Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ţi facă fiinţa albă.
Dar ajungând la noi,
Cu steaua şi cu luna,
Tu treci întotdeauna
Şi laşi în lut noroi.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea efemeră a zăpezii și dezamăgirea că aceasta, în contact cu realitatea, se transformă în noroi. Imaginea inițială a purității și a perfecțiunii este astfel alterată de contactul cu lumea imperfectă.