Dezlegată iar, aripa vrea să fie călătoare.
Stea de sus, te-am luat cu mine dintr-un vis într-o vâltoare.
Odihnit în peșteri, vântul pleacă iarăși în prigoană.
Ia-mă, du-mă, zmuls zăbranic de la sfânta din icoană.
Împrejurul meu urâtul zace ca un schit închis.
Racla moaștelor așteaptă un pomelnic tot nescris.
Ia-l și du-l să zboare-n zarea scăpărată, dintre sorți,
Rătăcit peste beteala scânteiată-n mii de bolți.
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală și o dorință de eliberare de aspectele negative ale existenței. Vorbitorul caută să transcende realitatea prezentă, aspirând spre un tărâm superior, dincolo de limitările și urâțenia lumii.