1943.
Pe când dormeați un somn zăcut de ani,
Un om a prăvălit o stâncă,
Namiaza mare-n gloata de dușmani,
De vuietul se mai aude încă.
Pribeag și-apoi și călător în noapte,
Nu strigă, nu se bate-n piept, nu cere.
Dar voi, flămânzi de slavă fără fapte,
Isprava lui știută o treceți sub tăcere.
Noiembrie 1943,
Lagărul Tg. Jiu,
sub dictatură.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia evocă un act de curaj și sacrificiu petrecut în timpul dictaturii, în noiembrie 1943, într-un lagăr. Acesta critică pe cei care ignoră sau minimalizează astfel de fapte eroice, preferând slava nemeritată.