M-am cufundat în mine la mare adâncime.
Afară doar un murmur, filtrându-se se țese
Filtrat prin starturile dese,
Afară doar un murmur înăbușit se țese,
Însă aici răsună întreaga-mprejurime,
Mi-i amețit de-a vorbelor mulțime;
Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese
Filtrat prin straturile dese.
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți.
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
În lumea cunoscută și-n raza cea solară,
Voi fi uitat acestea pe care le-auziți..
Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți –
Când ostenit și palid mă voi ivi afară
Vă voi ruga să-mi reamintiți.
Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui,
Cu oarba lăcomie mă cercetez pe mine,
Și vă aud, și vouă sufletu-mi descui.
Și sunt aici ca să vă știu mai bine.
Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă,
Neliniștit aleargă în clocotire grea.
Încerc din răsputere să le opresc o clipă
Și pace să așez în lumea mea.
Sensul versurilor
Piesa explorează adâncurile sinelui, un spațiu interior complex și agitat. Vorbitorul se adresează ascultătorilor, invitându-i să fie martori la această călătorie interioară și rugându-i să-l ajute să-și reamintească experiențele trăite în acest spațiu.