Nicolae Labiș – Tui

(Din ciclul Contemplații).
Tuiul proaspătului vis
Înaintea ta închinu-l
,
O aromă mi-a trimis
Cimbrul verde ori pelinul.
Lemn sculptat pe vremuri vechi
În profiluri dulci de față
Și cu tălpile perechi
Din esență-n timp crăpată;
Melancolic și mascat,
Râsul gurii subțirel

Cum căzut în lut roșcat
Fulg de aur ori cercel;
Globii ochilor fierbinți
S-au compus să te-ntărâte
Irizându-și spre dorinți
Raze de-ocolișuri, câte.
Pe când sufletul târât
Noaptea vine să ți-l calce
Înecat în nu știu cât
Fum de arbori și în alge.

Sensul versurilor

Piesa descrie o stare contemplativă, legată de natură și amintiri. Eul liric pare să se adreseze unei entități misterioase, într-un cadru oniric și melancolic, plin de simboluri și imagini poetice.

Lasă un comentariu