Aburii pe zare
Praguri de mătase
Valea sticlitoare
Valuri de mireasă
Vântul depărtării
Basme dă să spună..
Inima îmi sună
Pe arcușul sării
Dulce ca o strună..
Sania îmi zboară
Suie și coboară
Caii mișcă frâul.
Străbătând șoseaua
Bătucind puștiul..
Albe cum îi neaua
Coamele în unde
Sania străluce
Dorul dor mi-l duce
Cine știe unde..
Caldă-i blana mare
Ca o sărutare.
Geru-i ger, în fire
Ca o despărțire
Cântecu-mi vibrează
Vântul mi-l tot taie
Viersu-mi scânteiază
În lucioase straie..
Oameni după mine
Cruce-și fac din limbă..
Înspre zări senine
Sania mă plimbă..
Oamenii se miră
Zurgălăii cântă
Sania-mi ușoară
Hăt în zări mă-mplântă.
Calea mea străluce
Mă tot duce, duce..
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie magică cu sania prin peisaje de iarnă, evocând un sentiment de libertate și visare. Călătoria este atât fizică, cât și spirituală, purtând ascultătorul spre zări necunoscute, pline de dor și mister.