Am uitat.
Am uitat să fiu deștept
Pentru-o zi ori pentru-o viață
Cât înmărmurit aștept,
Albe, brațele-ți de gheață.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a pierderii lucidității. Naratorul se află într-o stare de contemplare, analizând cu zgârcenie resursele interioare și păstrând demnitatea în ciuda uitării.