Mi-e atât de frică să nu mor în somn
că toată noaptea îmi reped inima
dintr-o coastă într-alta, numai să nu adorm
și îmi țin treze palmele și tălpile,
înfigând în ele, tot mai adânc,
ruginitele mele cuie lipsite de sfințenie.
– iar când se luminează de ziuă, văd marele alb
și mă gândesc că am rămas în viață degeaba.
Sensul versurilor
Poemul exprimă o frică profundă de moarte, care se manifestă prin insomnie și anxietate. Vorbitorul se luptă să rămână treaz, temându-se de somn și simțind că supraviețuirea este lipsită de sens.