Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
şi voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune „cer”, „izvor”,
voi spune „soare”
şi „lacrimă” şi „muzică” şi „dor”.
Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, şi sângele adie.
Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne şi-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune „cer”, „izvor”,
Voi spune „soare”,
şi va fi cer, va fi izvor şi soare
în jurul meu şi-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-şi regăsească nimbul.
Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn şi pur,
Un timp de imn.
Şi va veni odată timpul. Timpul!
Sensul versurilor
Piesa exprimă speranța într-un viitor senin și purificat, în care amintirile dureroase sunt atenuate de frumusețe și sacralitate. Este un imn închinat regăsirii armoniei și a sensului profund al existenței.