Numai să nu-mi caut scăpare
în lașa silabă: tu,
ci să rămân în specii
rare, impare,
condamnate la moarte înceată
prin neparticipare.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorința de a evita refugiul în dragoste și de a rămâne fidel unei stări de singurătate și contemplare. Vorbitorul preferă o existență marginală, conștient de efemeritatea sa, în loc să caute consolare în relații.