Clima, – nțepenită. Muntele – posomorât.
Parfumul brusc de ieri ar fi fost un suport,
sau un animal pe care însă nu știu să-l întărât
ci doar să-l ador, să-l invoc, să-l suport.
Clima, castă. Muntele-mort.
De fapt, am așteptat această clipă.
E clipa de crispare, după atâta risipă,
e clipa în care e cuviincios să fii mort.
Niciodată, aici, nu am văzut cum se-nfig,
țintele iernii în rotundul chimir vegetal.
E ora când Marea Doamnă de Frig
e pețită de Marele Domn de Metal.
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă rece și statică, sugerând o uniune simbolică între frig și metal. Această uniune este prezentată ca un eveniment inevitabil și chiar așteptat, cu o resemnare față de moarte și finalitate.