Nicolae Corlat – Premoniție

Ca un foșnet glasul tău,
Ca un strigăt inima,
Moartea vie se întâmplă să treacă,
Peste munții din suflet vine seara.
Cântec învăluit de umbra îngerului,
Se întorc în ei părinții,
Și sora tot mai mică se face,
Pentru ca tu să devii singur.
Mă vizită poezia atunci,
Și moartea-mi păru mai departe.

Sensul versurilor

Piesa explorează sentimente de premoniție, moarte și singurătate. Vorbește despre pierderea celor dragi și despre cum poezia poate oferi o perspectivă asupra morții.

Lasă un comentariu