Nicolae Corlat – Premoniție
Ca un foșnet glasul tău,Ca un strigăt inima,Moartea vie se întâmplă să treacă,Peste munții din suflet vine seara.Cântec învăluit de umbra îngerului,Se întorc în ei părinții,Și sora tot mai mică se face,Pentru ca tu să devii singur.Mă vizită poezia atunci,Și moartea-mi păru mai departe.