Ce vezi fără noimă la pereți privind,
Când mai doarme încă ziua de argint?
Pescăruși, albastră, marea cu delfini,
Sau Florența goală între verzi grădini?
Țarskoe vezi, oare, cu-nfloritoru-i parc
Unde te-ajunse al năpastei arc?
Sau îl vezi pe-acela ce-a fugit cândva,
Pentru-o moarte albă, din sclavia ta?
Nu, văd un perete și, pe el, răsfrânt,
Cerul cu ferestre ce se-nchid pe rând.
1913
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor și a trecutului, evocând imagini melancolice și sentimente de pierdere și regret. Naratorul pare prins între realitate și amintiri, căutând sens în ceea ce a fost.