Vânt dezlănțuit îngână
Ceru-albastru-nsângerat.
Anii vin să-mi lase-n mână
Zile cu amor ciudat.
Tu mi-ai năruit trecuții
Ani, ca apa, fără rost.
Cum nu ești bătrân ca munții,
Dar la fel, precum ai fost?.
Chiar mai sunător ți-i glasul,
Numai aripa de timp
A-ntomnat cu slavă-n ceasul
Iernii ce mă ninge-n schimb.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a impactului pe care îl are asupra iubirii și a amintirilor. Vorbitorul contemplă o relație trecută, marcata de un sentiment de nostalgie și melancolie, observând cum timpul a transformat percepția asupra persoanei iubite.