Lui Adam Puslojic.
Dacă nu visăm, vom muri
De alb, dacă visăm
Vom muri de plecări.
Acum vine prietenul
Cu brațele terminate în vâsle,
Acum vine feeria
Cu stelele terminate-n priviri.
Ninge tot așa de-mpăcat
Ca-n munții mei de la Cozia.
Începe aventura.
Începe un nou răsărit.
Ferestrele sunt spoite negru
De noapte, fața femeii
E spoită ca un surâs
Pentru sine. Prietenul schimbă
Vâsla cu schiul, tu schimbă paharul,
Tu schimbă visul, tu schimbă trenul.
Cine nu schimbă nimic
Se schimbă pe sine.
Du-te, pasăre,
Și adă din planeta vecină
Un drum pentru prietenul meu.
Fiecare să viseze pentru celălalt,
Eu voi visa cu zăpada
Pentru fiecare din voi.
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța visării ca modalitate de a evita stagnarea și moartea spirituală. Încurajează schimbarea și susținerea reciprocă prin visare, sugerând că fiecare ar trebui să viseze pentru celălalt.