Anghel Dumbrăveanu

Anghel Dumbrăveanu – Desen de Iarnă

de

De două zile ninge cu stele mari pe Olt.Colinele visează suav sub cerga moaleȘi parcă sunt mai tânăr, mai pur, mai dezinvoltCum rătăcesc cu ochii prin sunete ovale.Pădurile solemne privesc tăcut spre cerCu crengile-ncărcate de liniști și lumină;Sălbăticiuni ciudate răsar din râpi și pierCând vulturii văzduhul cu aripa-l înclină.La cotul unde-arinii se dau uimiți în … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Geneza

de

Lumea a fost făcută de-un zeu egipteanLa roata olarului. A luat pământ și apă din NilȘi le-a-nvârtit pe gândul lui pin’ la lumină.Din lumină a imaginat femeia și florile.Dar femeia semăna cu ulciorul, și când a ridicat-o să beaOlarul a fost amețit — și palmele luiAu mângâiat în neștire ulciorul răsturnat lângă el.Atunci s-a născut … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Fantezie

de

Era o zi de vară la țărmul mării-n nord,Cu soarele pe plajă suav precum un vin.Foșneau în vânturi pinii ca marea în fiord,Te oglindeai în mine ca Loreley în Rhin.Chemam din larguri marea cu mii de flori albe,Să-și verse-argintăria lângă picioru-ți fin;Și visele-mi în preajmă-ți zburau cu aripi dalbe,Dar tu-mi cântai în suflet ca fata … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – O Cană de Apă

de

Atât de des mi-am spus că e târziu,Că anii îmi răpiră mirarea vorbirii,Că vine mereu cineva, noapte de noapte,Luându-mi femeiaŞi ducând-o-n uitare. A trebuitSă caut mereu. Mai mult singur am fostPe malul unei ape, cioplind chipul iubitÎn lemnul unui cuvânt.Şi nu mai pot să strig. Arătare,Aş vrea să spun, om sau pasăreDacă eşti, vino pe … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Părăsirea Poemului

de

Castorii vin până la marginea acestui poemîn care intră o femeie cu pulpele albe ca rafia.Suntem într-o după-amiază ce respiră greu.Insectele înțeapă aerul cu foșnete miciȘi femeia se joacă-n lumină, râzândCu voluptate, mirându-se cu nedezmințită plăcereDe indiscreția acestui rău în care nu se încrede.Gâtul ei cu impreviziuni florale e ușor derutat,Șoldul ei somnoros iese câteodată … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Peisaj În Alb

de

Ne va răni atâta alb vom fi-ngropațica doi copaci hieratici în ninsoarehai să fugim, prea multă liniște ne curgepe tâmple și pe ochi hai să fugimpână mai știm cărarea până noapteanu va sufla cu stele-nghețate peste noicu răsuflarea-ți deschidfereastra nevăzută privirea mi-o întindpeste troiene lunecândpe plaiul ei albastru peste râuunde-n odaia caldă arde duhulocrotitor al … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Stea

de

Lui Horia Zilieru.Mi-e sete de-un prieten în ceasu-acesta lung,Să-l simt tăcând alături ca o vioară plină,Să-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,Cu tălpile-nțepate de lumină.Pe câte zări stăpână este privirea mea!Și totuși câte ceruri străine mi-au rămas.Când aș putea prin vise să zbor pe-un colț de stea,De ce mă rod neliniști la … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Cântecul Sturzului

de

Ce amurg, femeia mea, ce amurg sidefiu,Și marea ce singură își macină-ntrebările goale,Și pescărușii târzii, și pinii neliniștiți, ce nestatornici,Și nisipul care umblă cu vântul,Umblă palid și se strânge în jurul sălciilor scunde.Nicio corabie nu se vede, nicio corabie,Și niciun val nu pleacă în larg,Ci toate caută răspunsul pe care nu-l vor primi niciodată.Niciun val … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Mamei

de

Plecată acolo unde nu se vedecum trece crizantema lunii pe cer,unde nu se știeroua privighetorii,mirosul gutuii păstrate-n hambarul cu grâupână cresc nămeții cât casa.Cum să mai auzi plânsul copilului,cum să descânți fruntea fetei bolnave,cum să simți mișcarea de aripia visuluicând aștepțiîndurerată și mândră?Unde ți-e urma,pe ce drum să-ți ies înainte?