Iarba foșnea ca părul unei femei.
Ecoul se rătăcise în munți.
Pomii erau de rouă grei.
Începeam să te uit. Începeai să mă uiți.
Peștii se zbăteau să învingă curentul.
Iedera își făcea vânt să se agațe de nori.
Începeam să te uit. Cu sentimentul
că așa se învață să mori.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a acceptării inevitabilei treceri a timpului. Natura devine un cadru metaforic pentru sentimentele de pierdere și resemnare, sugerând că uitarea este o formă de moarte simbolică.