Nichita Stănescu – Greșirea Cerului

Greșirea cerului.
Zburau vulturii întorși pe spate
și cu gheara întoarsă în sus
ca pe niște miei să fure,
steaua cu lumină ondulată.
Ca pe niște miei să fure de sus
lumina ochilor mei.
Zburau vulturii întorși
și pe spate prin cer
spinările lor coborâseră jos
și se ștergeau de șternul meu.
Cel le era trupul meu de carne,
pământul le era lumina aceea
de sus a ochilor mei

Sensul versurilor

Piesa descrie o scenă onirică în care vulturii răsturnați fură lumina și esența protagonistului. Este o metaforă a pierderii, a vulnerabilității și a sacrificiului personal.

Lasă un comentariu