Deși nu ești frumoasă cum este piciorul meu
pe care-l țin întins sub zborul
păsării verișoare cu ceea ce sunt;
deși miros ca și cum aș fi iubit,
deși îmi bat în timpane prietenii imaginari,
deși viața mi s-a dus dracului,
deși locuiesc pe suprafața unui ou
deși fără tine nu mai pot a trăi de fel
deși cad cum cade lumina,
deși sunt apt pentru tine,
de ea..
Fâlf, pasărea zboară
deși, fâlf, pasărea zboară..
Rugați-vă de mine să răsar,
fâlf, rugați-vă de iarbă să fie verde.
Fâlf, fâlf,
ce aer, Doamne!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și dezamăgire în dragoste, folosind imagini din natură. Vorbitorul se simte inadecvat și dependent de o persoană care nu-i împărtășește sentimentele, refugiindu-se într-o lume interioară populată de prieteni imaginari.