Laptele supt înghețase pe gura copilului
ca o ploaie cu pietre,
vulturii izbeau pe acoperișe, înghețați,
gazela și ciocârliile înghețând în aer
ca o ploaie de pietre
Se prăbușeau pe caldarâm și pe câmpuri
inima plesnise de frig
gheața roșie se prelingea din nări
Haidem iubito, la poli,
acolo la poli e acuma cald
dar caută și mergi cu lene
să nu te-mpiedici
de renul cornos și înghețat,
caută iubito și mergi cât mai leneș
să nu te izbești de cerul meu alb,
vinovat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume înghețată, atât la propriu, cât și la figurat, unde moartea și frigul sunt omniprezente. Există un sentiment de vinovăție și o căutare disperată a căldurii într-un loc neașteptat, polii.