O, lucrurile, exacerbare a vidului; de aceea, poate,
ele atrag asupra lor obiectele cosmice.
O, lucrurile, vid absolut, mai vid decât ventuze
ramificate sugând oriunde obiectele cosmice.
Încerc să mă salvez
și nu pot decât
cuvintele înstelate să le ridic deasupra.
Numai cuvintele au ființă, numai ele există,
există fugind speriate de moarte, de lucruri.
O, lucrurile deschid un ochi pironitor și-l clatină în dreapta,
în stânga după cuvinte.
Cuvintele fug, se fac străvezii,
lucrurile stau, se fac vizibile.
O, lucrurile, exacerbare a vidului.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre efemeritatea și fragilitatea cuvintelor și prezența constantă, dar goală, a lucrurilor materiale. Sugerează că, în fața vidului existențial, cuvintele, deși fugare, oferă o formă de salvare sau transcendență. Lucrurile sunt văzute ca o exacerbare a acestui vid, în timp ce cuvintele încearcă să scape de această realitate.