Versuri corectate și adnotate
O, limba mea! Cât rău îmi faci!Ce să-ți mai spun, din moment ce vorbești?O, limba mea! Tu ești și piatră de moară, și foc.De câte ori vei aprinde piatra de moară?Din pricina ta sufletul geme secret,desăvârșind tot ce-i spui.O, limba mea! Tu ești o nesfârșită comoarăși ești totodată boală fără de leac.
Cedry2k:N-am știut c-o rimă-i supradoză de efedrină.Până nu ți-am văzut în primu’ rând fața senină.N-am știut c-o rimă sublimă-i fină lumină.Că mie mi-a adus doar stimă și nici asta nu-i unanimă.N-am bănuit c-o rimă-ți intră-n hemoglobină.Până nu mi-ai mulțumit, mă, că te-am scos din hăul.Și nu credeam câtuși de puțin că poa’ să te susțină.Când … Citește mai mult
Fetițo, fii prudentă în tot ce spui,Căci vorbești în cuvinte, cuvinte-Căci cuvintele-s făcute din silabeȘi silabele, copila mea, sunt făcute din aer,Și aerul e atât de ușor, aerul e răsuflarea Domnului,aerul e mai ușor decât focul sau negura,mai ușor decât apa sau clarul de lună,mai ușor decât pânza de păianjen sub lună,mai ușor decât floarea … Citește mai mult
Cuvintele ca lupii-mi dau ocolurisau se reped și-mi rup fâșii din carne.Ca taurii, mugind, mă iau în coarne,deasupra mea ca niște ciori vin stoluri.Dar, uneori, se-apropie să-mi toarnelumina lor în ne-mplinite goluriși sună grav, ca din adâncuri subsoluri,schimbate-n orgi și-n aurite goarne..Cuvintele mă răstignesc în cuie,lung mă străpung cu-o veninoasă țeapăși tot cuvintele ca o … Citește mai mult
Cuvântul viu mi-e drag nespus:El sare-nalt, mereu dispus,Are-un salut cuviincios,Și chiar stângaci e grațios,Prin vine sângele îi zburdă,Răzbate și-n urechea surdă,Și flutură și se frământă,Prin tot ce face – el încântă.Cuvântul totuși e firav,Când sănătos, și când bolnav.De vrei să-l știi mereu în viață,Apucă-l gingaș și-l răsfață,Nu-l pipăi cu palma dură,El moare și de-o-ncruntătură –Și-atunci … Citește mai mult
O, lucrurile, exacerbare a vidului; de aceea, poate,ele atrag asupra lor obiectele cosmice.O, lucrurile, vid absolut, mai vid decât ventuzeramificate sugând oriunde obiectele cosmice.Încerc să mă salvezși nu pot decâtcuvintele înstelate să le ridic deasupra.Numai cuvintele au ființă, numai ele există,există fugind speriate de moarte, de lucruri.O, lucrurile deschid un ochi pironitor și-l clatină în … Citește mai mult
CioaraS-a hotărât să experimenteze cuvinte.Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe –Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,Cu dinți puternici.Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,Răsunătoare.Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?El s-a metamorfozat într-un buncăr de … Citește mai mult