Lui Mihai Eminescu.
Şuieră o quadrigă pe câmpia
secundelor mele.
Are patru cai, doi luptători.
Unul e cu ochii-n frunze, altul
cu ochii în lacrimi.
Unul îşi ţine inima înainte, în cai,
altul şi-o târăşte peste pietre, în urmă.
Unul strânge frâiele cu mâna dreaptă,
altul tristeţea în braţe.
Unul e neclintit, cu armele,
celălat cu amintirile.
Şuieră o quadrigă pe câmpia secundelor mele.
Are patru cai negri, are doi luptători.
Unul îşi ţine viaţa în vulturi,
altul îşi ţine viaţa în roţile rostogolite,
şi caii aleargă, până când sparg cu boturile
secunda,
aleargă-n afară, aleargă-n afară
şi nu se mai văd.
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și dualitatea condiției umane prin metafora unei quadrigi. Doi luptători, fiecare cu propriile poveri și amintiri, simbolizează conflictul interior și lupta cu efemeritatea vieții.