Era atât de tandră și mistuitoare
încât muierea mi-apărea
ca un miorlău de vultur de mare
frumoasă cum e numai A.
O, Ka Nefer Nefer iubito
când te-am văzut am deșertat
peste Sahara o leoaică
și o Morgană, împărat.
Nici vorbă nu era de piramide
în vremea când cu palmieri umplusem
sânul pământului cu umbre
subt care noi șezum și plânsem.
Povestea pe care o zic vouă astăzi
e mult mai veche decât vechiul de potop
iar plopul care vă spun că este plop
nu-l credeți pe cuvânt
căci el mai are încă în nemărturisire
o altă umbră dintr-o altă știre.
Sensul versurilor
Piesa evocă o iubire trecută, intensă și mistuitoare, folosind imagini puternice și metafore. Naratorul își amintește de momentele petrecute alături de persoana iubită, într-un cadru natural, dar cu o umbră de melancolie și regret.