Pe carapacea broaștei țestoase
cad lacrimi.
Plângi… sau plouă?.
***
Când te-am văzut
m-a lovit un vânt suav
de stea căzătoare.
***
Te-ngălbenește
bănuiala mea
cum toamnele, frunzele.
***
Noapte întreruptă cu un strigăt.
Brusc visul
face umbră.
***
Unu plus unu,
fără să fim doi,
stăm unul lângă altul.
***
Tu ești absența mea
cum visul este
absența treziei….
***
Când mă săruți, zeul mi-l săruți.
Când pleci, pleci
de la mine doar.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și nostalgie prin imagini poetice scurte. Versurile ating teme precum iubirea pierdută, absența și introspecția, creând o atmosferă contemplativă.