La smarald sunt dus, pe brânci,
fiindcă-i place ei smaraldul
cel cu-nverzituri adânci
pentru unul, pentru altul.
Na, îmi zise ochiul ei
cu sprânceana rotunjită
paște-l dacă poți și vrei,
el e iarba ta iubită!
Și-am pus dintele, arsura,
foamea și mândria mea
cu silaba-l pasc, cu gura,
dar smaraldul nu mă vrea.
Zice că la el să vină
să-l mănânce, să-l înghită
un alt soi de rea jivină
cu smaralde potcovită.
Sensul versurilor
Piesa descrie eforturile zadarnice ale unui individ de a atinge un ideal prețios, dar inaccesibil. Smaraldul simbolizează o dorință sau un obiect al dorinței, în timp ce calul reprezintă individul care aspiră, dar este respins.