Niciodată tatăl meu n-a suportat cu liniște ideea că sunt poet. (..) Om vital și predestinat muncii, el a înțeles că lăutarul trebuie plătit, iar când ești rupt de muncă și înfometat de muzica îi lipești suta cu scuipat pe frunte. (..) Tatăl meu se temuse ca din osul lui s-ar fi putut face o vioară, iar nu din privirea lui o ninsoare. El știe mai bine decât mine ce s-a întâmplat.
Sensul versurilor
Textul reflectă asupra relației dintre un fiu poet și tatăl său, un om muncitor, evidențiind neînțelegerile și temerile tatălui legate de vocația artistică a fiului. Se explorează conflictul dintre munca fizică și creația artistică, precum și impactul acestuia asupra relației familiale.