Știam de la bunică-mea
că Saturn nu este o stea rea,
că numea capul unei lagostele
spânzurat în frângiile sale. Bunică-mea îmi spusese
și pe atunci eu n-am crezut-o
că-n jurul soarelui roiesc planete
și-un cap retezat.. Bunică-mea mai îmi spusese
că noi suntem gândurile de pe urmă
ale acelui cap. Eu n-am crezut-o
dar de la o vreme
trupul meu a început să miroasă a frânghie
a viață curmată
în jurul gâtului unui cap spânzurat
Bunică-mea nu știa că nu i-am spus lui
Saturn
și nici nu știa despre mine
că sunt o frânghie. Numai schiorul nebun
Strigă tot timpul de neînțeles:
-Faceți pârtie, faceți pârtie, faceți pârtie!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a amintirilor tulburătoare din copilărie, sugerând o conexiune stranie între destin, moștenire și o formă de nebunie. Naratorul se simte legat de un trecut întunecat, simbolizat de imaginea capului spânzurat și de mirosul de frânghie.