De la o vreme umbra ei
devenise argintie
De la o vreme
numai albul strălucitor mă răcorea
Au vrut să ne despartă
au vrut să ne ucidă
dar noi am tras tot aerul în noi
și lipiți fiind
simpla vedere orbea
jegul se sufoca
și, Doamne, devenea argintiu
Pentru că, de la o vreme
umbra ei era argintie. Sicriu de raze
și de stele dușmănoase
mormânt al oricărei alte secunde.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație intensă amenințată de forțe exterioare. În ciuda pericolelor, legătura dintre cei doi devine o sursă de putere și transformare, simbolizată prin imaginea umbrei argintii.