Nu m-am spovedit la popă niciodată, nici în glumă:
Cum îmi iese unu-n cale, fug de dânsul – ca de ciumă!
Cum zăresc o jupâniță, mă ațin, cu ochii dornici:
Șoldul – ce mai mănăstire! Sânii – hei, ce mai duhovnici!.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine nonconformistă față de religie și o preferință pentru plăcerile lumești. Naratorul evită spovedania tradițională și găsește atracție în frumusețea fizică, folosind un limbaj ironic și metaforic.