Ce poate fi mai jalnic decât un biet hoinar
Ce doarme unde-apucă și-n zori pornește iar?
Pe căile străine e tuturor străin
Și nici un frate n-are și n-are nici cămin.
De tot ce îndrăgise cândva, acum s-a rupt;
I-e fruntea mohorâtă, obrazul lui e supt.
Când arborele verde s-a dezgolit de foi,
Amarnica-i tristețe cu ce s-o mai ogoi?
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui hoinar singur și dezrădăcinat, comparând starea sa de tristețe cu un copac desfrunzit. El este străin tuturor și nu are un loc pe care să-l numească acasă, fiind copleșit de amărăciune.
