Din ce adânc pe care nu îl știm
Îți tragi izvorul, apă călătoare?
Nu te zărim prin văi, dar auzim
Epitalamul undei tale clare.
Și eu ca tine-alerg din loc în loc,
Oriunde-aș fi, mă aflu nicăieri,
Căci dragostea mi-i fără de noroc
Și încă își mai cată împlinirea.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează tema căutării și a neîmplinirii, folosind metafora apei călătoare. Vorbitorul se identifică cu apa, simțindu-se mereu în mișcare, dar incapabil să găsească un loc stabil sau împlinirea în dragoste.