Tu ești inelul, eu – mărgăritarul:
Ești iarba crudă – trandafirul sunt.
Ești rodia de foc și-ți sunt frunzatul
Ocrotitor de arșiță și vânt.
Când va pătrunde toamna în livadă,
Vor lua din ramuri fructul pârguit
Și frunza ofilită o să cadă,
Și-apoi va ninge – fără de sfârșit.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație profundă prin metafore naturale, reflectând asupra interdependenței și a inevitabilei treceri a timpului. Sugerează o acceptare melancolică a ciclului vieții și a schimbărilor pe care le aduce.