E noapte, doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor.
Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori.
Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!
Nu-i niciun singur zgomot.
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visând în tainic har.
E ora când flăcăul
Aşteaptă-n doru-i sfânt
La poarta mândrei sale:
Viaţă sau mormânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte romantică, plină de mister și anticipare. Un tânăr așteaptă cu nerăbdare la poarta iubitei sale, oscilând între speranța vieții și teama morții.
