Poetul,
captiv al propriei singurătăți,
prizonier al propriei dureri,
al propriului destin,
el așterne în cuvânt
enigma clipei de acum
care se scurge încet-încet
în clepsidrele tainice
ale vertebrelor sale nevăzute,
în arterele sale în care Increatul
își face lucrarea,
în care visul
putrezește tandru.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui poet captiv în propria singurătate și durere, care încearcă să exprime enigma vieții prin cuvinte. Versurile explorează tema destinului și a efemerității clipei prezente.