Chipul.
Chipul acesta brăzdat de surâsuri stângace și de grimase tăcute,
Chipul acesta ascuns îndărătul fardurilor neantului,
Chipul acesta încercănat de tăceri îndărătnice și de abisuri ascultătoare,
Chipul acesta îndrăgit de oglinzi prietenoase,
Chipul acesta inevitabil și dureros ca o rană,
Chipul acesta pe care îl port zi de zi cu mine,
Chipul acesta mincinos ori sincer, suav ori atroce,
Chipul acesta necunoscut și inacceptabil,
Chipul acesta care iubește, râde, urăște,
Chipul acesta cu vârstă nedefinită, atent la sunetul perfecțiunii,
Chipul acesta iluminat cu epiderma brăzdată de cicatricele posterității lui vinovate,
Chipul acesta definitiv și irevocabil,
Ca o sentință.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea identității și a percepției de sine. Chipul devine o metaforă pentru măștile pe care le purtăm și pentru lupta interioară dintre aparență și realitate.