Cimpoiul trist în luncă și fluierul în drum
Durerea fiecăruia frământă: încet, mai tare…
Dar: piatra-n rugăciune, copacii-n despuiare
Dar unda logodită sub cer vor spune-o-cum?
Ar trebui un cântec încăpător precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare,
Ori lauda grădinii de îngeri când răsare
Din coasta bărbătească a Evei, trunchi de fum.
Sensul versurilor
The poem expresses a deep longing and a sense of yearning, using imagery of nature and spirituality. It speaks of a desire for a song that can encompass the vastness of emotions and experiences, hinting at a search for meaning and connection.