Decebal.
Răsărind din Mureș
Pe-nspumat-i șarg
Decebal avântă
Goana-i înspre larg.
Valul care fuge
Valul știe-un drum
Tu, ce drum mai știi tu
Decebal, de-acum.
Vuie surd pământul..
Nu știi tu, pământ,
Unde mai gonește
Un fugar înfrânt?.
Vâjâie de friguri
Tâmpla lui fierbinte,
Calul taie cale,
Codru-i stă-nainte,.
E răcoare-n codru,
Șargu-i obosit –
Domnu-i lraga frâul
De-un brad trăsnit.
.. Brad trăsnit!.. Ce falnic
Știi să mori tu, brad!
Brazii stau în trăsnet
Neclintiți și cad.
Decebal viteze-,
Cum știi Tu să cazi?
Pleacă din cuprinsul
Codrilor de brazi!.
Gemat umflă pieptu-i,
Zalele îl strâng
Saltă-n scări, și aiurea
Fuge iar din crâng.
Câmpi s’ aștern în juru-i
Dar deodată-n loc
A’ mpietrit, cu ochi
Mari pe un disc de foc.
Soarele-i șade-n față
Fioros și mare
Fruntea rezemându-și
Sângerat pe zare.
.. Fruntea când nu poate
Să-și mai țină sus
Moare în val de sânge
Soarele în apus.
„Decebal, viteze,
Cum știi tu să spui
Mut a stat înfrântul
De rușinea lui.
.. Neam viteaz și slobod
Noi să ne târâm
În genunchi ca robi
Pe străbun tărâm?.
„Turmele și rodul,
Aurul din stânci,
Tineri și fecioare,
Bir adus pe brațe!.
Ești nădejdea țării
Scut unui popor
Să-ți îndoi grumazul,
Frângi mândria lor?.
Nu! Cârmuindu-și crâncen
Șargul de zăbale
Și-l aruncă fulger
Pe-ntoarsa cale.
Ard cetăți nălucă?
Se-mbulzesc pe sus
Oști în crunt încăier?
Ori sunt nori de apus?.
.. Sorii mor în flăcări!
. Brazii în furtuni
Trăsnetu-i doboară
Dar le-a pus cununi!.
Duma duh de vifor
Zbori, sălbatic șarg
Să suni corni pe Omul
Negura s’o sparg.
Să mă arăt iar țării
Sus pe zarea culmii,
Să prefac în oaste
Brazii toți și ulmii,.
Să prăval din creste
Vijelia urii,
De pe trupul țării
Să gonim vulturii
Sensul versurilor
Piesa evocă figura lui Decebal, regele dacilor, înfrânt dar demn, care refuză umilința și luptă până la capăt pentru libertatea poporului său. Este un imn al patriotismului și al sacrificiului pentru apărarea țării.