Nu mă lăsați să mor, voi doctori mari,
Să piară înc-un brad dintre stejari,
Să nu rămână muntele sărac
Că l-am împodobit aproape-un veac.
Chemați-mi frații, le luați și lor
Sânge curat ca apa de izvor
Și răsuflare de la ei să-mi dați
Să fim din nou pe munte înălțați,
Să fim pădurea-ntreagă precum unul
Să-mpodobim și nunți ca și Crăciunul,
Să nu ne ciopârțească, duși să fim
Sicrie, cruci bătrâne-n țintirim.
Ajută, Doamne, doctorii cei mari
Să mă întoarcă iar printre stejari.
Sensul versurilor
Un brad bătrân, pe moarte, imploră să fie salvat. El cere ajutorul doctorilor și al divinității pentru a continua să împodobească muntele și să facă parte din pădure.