O uitare venită la timp.
Melancolia zilei așază frunze-ntr-o rază de soare.
Dumnezeu se-aude greu.
Nu voi fi acela care-mparte păsări
la un neam de vrăbii.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și uitare, cu o tentă de reflecție spirituală. Naratorul se distanțează de rolul de a oferi soluții simple sau răspunsuri facile, preferând contemplarea.