Frunză,
frunză,
te suflă vântul,
te bate ploaia;
trează doar pentru-o clipă
dintr-un somn lung –
pici,
putrezești..
Toate lucrurile cad
în oboseli și în povești.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții, comparând-o cu o frunză purtată de vânt și ploaie. Totul este supus trecerii timpului și inevitabil se descompune, transformându-se în oboseală și povești.