Ion Caraion – Corespondența

Norii — niște bureți uitați pe cer, din care glojdăie
soarele.
Câteva ciuperci de noroi: dealurile.
Astă noapte a plouat
și am ieșit să culeg ferigi.
Ți le trimit.
Giganți; strămoșii lor au fost arbori.
Când le-am rupt, vibrau de diamante și feciorie.
Mâine voi visa (cum vin să mi le ia îndărăt..) himerozaurii.
Părul unor femei fantastice izbi în sânge;
a vrut
să nu se prefacă în liliac.
Munții sunt cele mai mari pietre din satul bunicilor.

Sensul versurilor

Piesa evocă o stare de visare și melancolie, legată de natură și amintiri din copilărie. Versurile creează imagini poetice ale naturii personificate și ale legăturii dintre prezent și trecut.

Lasă un comentariu