Te dezmierd
Ce să pierd?
Ce să câștig?
Am pierdut tot.
E-n silă
Și frig.
Te strig.
Ai rămas de frică.
Am rămas de milă.
Nu pot
Ajunge la tine.
Bine. Bine.
Arată-mi o bucă
Mică
Un smoc
De Quimodoc
O umbră
De sân. Perdeaua
În care-a coclit sumbră
Neaua.
Copacul se usucă.
Și ceasurile
– Bine – Bine –
Și podoabele
S-au făcut grămăjoare de fier.
Un ciorchine
Ferfeniță, pântecul.
Nu mai e cer.
Cad boabele.
(Ți le-au zdrobit)
În care a fost cântecul..
Arată-mi-o toată,
Statuie de zloată
Și mit.
Țipi. Ninge
Într-o minge
Ternă
Fără culoare
Din care
– Pleavă și doage –
Ni se aud glasurile
Ca-ntr-o pernă.
Și doar în gând.
Curând.. Va fi foarte curând
Și foarte simplu: un nor
Se va retrage
Din decor
Și din sală.
Apoi altul.
Apoi toți. Saltul
În vid
Se va petrece lucid
Și scurt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde. Vorbitorul se simte golit de sens, într-o lume care se destramă, căutând disperat o rămășiță a frumuseții sau a sensului pierdut.