Din ce mister și-ar soarbe echilibrul.
Ce-ar deveni umanitatea când din trupu-i
suprema formă a Vieții ar pleca,
iar oamenii ar rămâne totuși vii,
un soi de obiecte,
sau rasă de animale?
cum să știi, în ce s-ar transforma,
din ce mister și-ar soarbe echilibrul
sau care din fântâni i-ar da să bea.
Ce-ar fi Pământul, dacă nu o plagă
pe trupul Cerului, cum ar cădea lumina
dacă în jos, ar dispărea,
și-n care sus, privirile ar pleca?
Ce armonie ar mai ști să stea
la baza echilibrului din trup,
când milioane de oameni întrerup
relația cu orice fel de zeu,
cât încă-n ființa lor e totuși Dumnezeu,
stâpânul ceasului, ce n-a bătut!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura echilibrului existențial și spiritual, punând întrebări despre ce ar însemna pierderea esenței umane și a conexiunii cu divinitatea. Meditează asupra rolului umanității în univers și asupra relației dintre om și Dumnezeu.