În port, nici un vapor,
Și-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!..
Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic –
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă..
Nici aspirină pentru grip..
În port e liniște,
Și-n zare –
Tot liniște (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai țipă
Și macaralele-au tăcut,
Iar sus, pe dig, hamalii dorm,
Duhnind a spirt și-a iodoform..
Și portul parcă-a dispărut..
Doar farurile – lumânările marine –
Mai stau de veghe, nu știu pentru cine,
Și grave, ca niște Sibile
Ce rătăcesc pe Euxin,
Șoptesc:
„Trec zile după zile
Și-Argonauții nu mai vin!.. ”
Sensul versurilor
Piesa descrie un port pustiu, lipsit de activitate și de speranța sosirii unor noi începuturi. Motivul argonauților care nu mai vin subliniază un sentiment de abandon și de stagnare, accentuând melancolia și dezolarea.