Dacă mă însori, dă-mi umbra pe nori,
mireasă-cireașă pentru prunc și fașă,
Soare-naș în zori, dintre zalmiori,
Luna fă-mi-o nașă, de mi-e și strămoașă,
dacă mă însori și-am umbră pe nori..!
De-ntrupez cuvânt, de-ard și necuvânt,
narcisă-ureche de n-are pereche,
lasă-mă-n încânt, să-mi croiesc avânt,
ferindu-mi de țeche legea mea străveche –
legea de mi-o cânt, Cogaion-Cuvânt..!
Sensul versurilor
Piesa este o invocație mistică nupțială, unde natura și elementele cosmice sunt invitate ca martori. Este o fuziune între dorința de unire și sacralitatea originilor.