Au început în mine iar să are
Strălucitoare pluguri de lumină;
Şi iar ograda gândului mi-e plină
De brazde aurite-n praf de soare.
Îmi cântă-n alba inimii grădină
Atâtea ciocârlii pierdute-n zare;
Şi-mi înfloresc pe margini de cărare
În vers, atâtea tufe de sulcină.
Iar mi-au ieşit pe porţile de minte,
În însorita inimii câmpie
Viţeii tăinuitelor cuvinte.
Să-mi pască-n rime alba primăvară
Şi să mi-o rumege în poezie
La mine azi atâtea pluguri ară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o renaștere interioară, o revigorare a spiritului prin intermediul naturii și al poeziei. Este o celebrare a inspirației și a frumuseții regăsite în lucrurile simple.