Ion Pillat – Stâna Părăsită

Foaie verde foi de nuc,
Se duc oile, se duc
Și se duc și nu mai vin
Pân’ la Sfântul Constantin.
Și s-au dus cu turmele
De le-au pierit urmele
Și s-au dus cu verile
De-au golit poienile
Și pe drumul oilor
Ne-au lăsat nevoilor,
Și ne-au dus și soarele
De-au tăcut izvoarele
De-au pălit pășunile
Cerul și pădurile.
Stâna părăsită
Inima cernită
Strungă fără oi
Suflet cu nevoi..
N-or mai zice-n tulnic
Fetele cu vâlnic
Și nici din tilinci
Flăcăii-n opinci;
N-or chema oierii
Dorul primăverii
Din fluier de fag
Cu răsunet drag
Din fluier de soc
Să tot stai pe loc..
Ți-or sufla vântoase
Din caval de oase,
Vifore păgâne
Singure ţi-or spune
De zăpezi şi brume..
Şi vor păstorii
Alte turme, mii,
Cu lână de nea
Ce la tuns or sta,
Gerul să le tundă
Iarna-şi facă tundră,
Tundra peste ea,
Albă ca gheaţa.
Şi vor păstorii
Alte turme mii
Pe nalte stihii,
Ce la muls or sta
Cu copită grea
Cu ugere grele
În ocol de stele.
Crivăţ să le mulgă
Iernii să-i ajungă
Caşul cât nămeţii
Pân-la moartea gheţii.